Lansarea primelor patru volume din tratatul de Istoria Românilor, aparute  la Editura Enciclopedica, sub Egida Academiei Române, împreuna cu  noua volume din colectia Opere Fundamentale (Liviu Rebreanu, Octavian Goga, Ion Slavici, I L Caragiale, Mateiu Caragiale, George Bacovia) publicate la Editura Univers Enciclopedic, sub auspiciile Academiei Române si ale Fundatiei Nationale pentru Stiinta si Arta, în aula Academiei Române, în ziua de 22 ianuarie a reprezentat un eveniment stiintific si cultural  de referinta în viata noastra intelectuala. Consacrata Unirii Principatelor de la  24 ianuarie 1859, aceasta manifestare a fost organizata de Academia Româna, Ministerul Culturii si Cultelor si Ministerul Educatiei si Învatamântului.  

Acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Române, referindu-se la  Istoria românilor,  a spus ca aceasta este o tema veche, un subiect de neliniste, un subiect de controversa. Tratatul Istoria Românilor, ale carui prime patru volume se lanseaza acum, este unul dintre proiectele fundamentale pe care actuala echipa de conducere a Academiei Române si l-a propus pentru actuala legislatura. Avem bucuria sa prezentam aceste patru tomuri din Istoria Românilor, care se opresc la epoca lui Mihai Viteazul. E o istorie scrisa în conditii de libertate si obiectivitate absoluta si urmeaza ca, pâna la sfârsitul acestui an, sa apara alte patru volume, astfel încât sa putem spune ca ne-am tinut de cuvânt. A fost o lucrare dificila, mai dificila decât am banuit. Românii sunt absolut exceptionali mai ales când lucreaza individual, dar este mai greu de armonizat atunci când este vorba de o lucrare de asemenea dimensiuni. Pâna la urma am dovedit ca nu a fost un proiect utopic. Tratatul a fost sponsorizat de Ministerul Culturii si Cultelor si realizat de Editura Enciclopedica. Aparitia acestor carti ne aminteste de marea generatie de intelectuali eminenti a lui Mihail Kogalniceanu si Alexandru Ioan Cuza, a lui Ion Ghica.

Ne gândim ca atunci când acest proiect va fi terminat sa realizam si o varianta în limba engleza. Primul ministru a fost entuziasmat de aceasta idee si a promis finantarea întregii serii. Noi ne-am gândit la o sinteza în doua volume pe care sa o realizam împreuna cu  o editura dintr-o tara anglofona, astfel încât sa poata ajunge în marile biblioteci ale lumii. Este un lucru important pentru cercetatorii din alte tari, dar si pentru noi, acum într-o epoca în care totul se demitizeaza. Intentia istoricilor a fost nu sa mitizeze istoria românilor, dar nici s-o darâme, caci daca fac acest lucru, cei de dupa noi vor remitiza ceea ce noi demitizam.

Seria de Opere fundamentale, sponsorizata de ministerul Culturii si Cultelor si Ministerul Educatiei si Cercetarii, este un proiect ambitios care începe sa capete realitate. Acum un an parea o utopie aparitia unei carti de tip Pleiade si iata ca am reusit sa publicam 21 de volume.  Cele noua volume aparute acum cuprind opera integrala a lui George Bacovia, primul volum din opera integrala a lui Octavian Goga, trei volume cu romanele lui Liviu Rebreanu, doua volume cu toate nuvelele lui Ion Slavici, opera integrala a lui Mateiu I Caragiale si volumul trei din opera lui Ion Luca Caragiale. Au aparut într-un timp record si a fost posibil prin contributia Editurii Univers Enciclopedic. Un cuvânt de multumire avem si pentru Monitorul Oficial, pentru doamna Eugenia Ciubâncan, care a realizat toate aceste volume într-un timp record.

Acad. Dan Berindei, presedintele Sectiei de Stiinte Istorice si Arheologie a marturisit ca acest moment este unul de bucurie si împlinire. A fost o lucrare foarte dificila atât din motive logistice cât si personale. Aparitia primelor patru volume este începutul unei  izbânzi, care însumeaza 3200 de pagini scrise cu seriozitate, în conditii de libertate si obiectivitate, cum a spus presedintele Academiei Române. Sunt rodul unui efort unui colectiv a 63 de istorici.

E un moment de bilant al activitatii istoriografice, pentru ca e vorba de o carte de capatâi, cum spunea Mihail Kogalniceanu. La Berlin, tânar fiind, simtise nevoia unei asemenea carti de capetenie si a scris primul volum al unei sinteze de istorie nationala. Înainte de el au mai fost încercari, începând cu cronicarii, cu Dimitrie Cantemir, cu corifeii Scolii Ardelene. Cu toti au simtit aceasta necesitate. Pentru perioada moderna, dupa debutul lui Kogalniceanu, au urmat alte doua mari sinteze – aceea a lui Xenopol si Nicolae Iorga – întregite cu metodica sinteza, din perioada interbelica, a lui Constantin C Giurescu. Toti au fost membri ai Academiei Române. A fost, între timp, apoi tentativa, din anii 1962-1964, de a scrie Istoria României, din care s-au realizat patru volume, volumele III-IV în conditii de liberalizare, ca sa spunem astfel. A urmat o lunga pauza de aproape cinci decenii. A mai fost o tentativa, în 1980, în prejma Congresului International de Stiinte Istorice care s-a desfasurat la Bucuresti. A fost însa o tentativa esuata. De aceasta data nu am mai esuat; am reusit.

Aceste volume vor fi întregite cu alte patru, care vor fi editate în acest an. Volumul V va cuprinde veacul al XVII, volumul VI va acoperi perioada fanariota, iar volumul VII va fi consacrat constituirii României si desavârsirii ei, poate una dintre cele mai glorioase perioade din istoria noastra, si va avea doua parti. Volumul VIII se va încheia cu abdicarea regelui Mihai, la 30 decembrie 1947. Avem în perspectiva si un volum IX, care va cuprinde anii 1948-1989 si pe care ne-am propus sa-l realizam în anii urmatori. Este mai mult decât necesar si  as vrea sa subliniez ca el va fi realizat ca si cele de pâna acum, în conditii de libertate si obiectivitate, de masura si echilibru. Eu mai am un vis, un gând si sper sa-l vad împlinit – sa mai realizam un volum care sa se încheie cu intrarea noastra în Uniunea Europeana. Sper ca acest lucru sa se întâmple la sfârsitul primului deceniu al acestui mileniu. Toate volumele vor fi încununate cu unul consacrat istoriografiei; un bilant necesar si pentru a risipi unele încetosari din ultimul deceniu. Este momentul sa înlaturam zgura si sa prezentam trecutul asa cum a fost: nu numai în partile sale urâte, ci si în partile frumoase. Sa-l prezentam în libertate, cu obiectivitate si sa ne înscriem, cu aceasta, în seria marilor sinteze care sunt atât de necesare fiecarei natiuni si, cu atât mai mult, unei natiuni atât de încercate cum este natiunea noastra. Eu cred ca acest tratat se înscrie pe o linie de normalitate, de reasezare a stiintei istoriografice în parametri mai cuminti, mai masurati. Avem nevoie foarte mult si în viata noastra si în existenta acestui popor de masura si echilibru. În numele tuturor celor care s-au straduit, si se straduie, la elaborarea lui vreau sa multumesc celor care au facut ca  aceasta stradanie a noastra sa înceapa a se concretiza. Vreau sa aduc o multumire speciala presedintelui Academiei Române, care s-a implicat foarte mult în acest proiect si fara de care nu am fi putut avea aceasta realizare. Speram ca sentinta cititorilor ne va fi favorabila.

Prezent la aceasta manifestare academica, domnul Ion Iliescu, presedintele României, a afirmat ca lansarea celor patru volume din tratatul de Istoria Românilor ca si  cele noua volume din colectia Opere Fundamentale reprezinta un moment esential în viata cultural-stiintifica a tarii. Este meritul Academiei Române si mai ales a presedintelui sau, al profesorului Eugen Simion de a fi initiat realizarea acestor opere si de a fi staruit pentru publicarea lor într-un timp relativ scurt. România era una dintre putinele tari europene care nu avea un tratat de istorie cuprinzator, elaborat pe baza cercetarilor, a descoperirilor din a doua jumatate a secolului XX. În fapt, Academia Româna a reluat, la o dimensiune valorica si pe o baza documentara larga, opera unor mari înaintati cum au fost Xenopol, care a publicat în anii 1888-1893 Istoria Românilor din Dacia Traiana si sase volume si Nicolae Iorga, autorul Istoriei Românilor, în zece volume între 1936 si 1939. Încercarile din anii 60-70 ai secolului abia încheiat nu au putut fi duse pâna la capat, datorita contextului politic si atitudinii unor istorici ai nostri care nu au acceptat sa se conformeze unor tipare ideologice si politice impuse de regimul totalitar. Dupa revolutia din 1989 s-a creat un climat propice confruntarilor deschise de idei, abordari oricaror probleme privind istoria si cultura nationala, societatea româneasca în general, valorificarii mostenirii lasate de înaintasi.

Dupa cum se stie, nu au lipsit anumite tendinte denigratoare, de demitizare a istoriei, care, în fapt, puneau sub semnul întrebarii orice contributie româneasca la dezvoltarea culturii si civilizatiei europene si mondiale. Cea mai buna replica la o asemenea atitudine este prezentarea echilibrata si documentata a realitatilor istorice si culturale. Lucrarile care s-au prezentat constituie o expresie a acestei maniere de abordare. Integrarea europeana, proces aflat în plina evolutie si care constituie un obiectiv strategic al nostru, nu înseamna abandonarea valorilor nationale, ci, dimpotriva, cunoasterea si promovarea lor, astfel încât patrimoniul fiecarei tari sa îmbogateasca zestrea materiala si spirituala a continentului nostru. Devine si un cadru propice, favorabil pentru a face sa circule în lume mai bine, mai eficient patrimoniul nostru national.

Cartile pe care le avem în fata sunt rodul unei munci pline de abnegatie a unui numar mare de specialisti din institutele de cercetare ale Academiei Române, din universitati, care si-au unit eforturile pentru a înzestra cultura noastra cu opere monumentale. Pentru tiparirea tratatului Istoria Românilor, Guvernul a alocat fonduri importante, iar Editura Enciclopedica s-a angajat, cu profesionalismul ce o caracterizeaza, pentru realizarea unor volume la nivelul celor mai înalte exigente. Aceleasi cuvinte de apreciere se cuvin si Editurii Univers Enciclopedic, care a tiparit operele marilor nostri scriitori. Ca fost editor, aduc cuvinte de apreciere tipografilor, pentru ca, realmente au realizat aceasta editie a tratatului Istoria Românilor, ca si volumele din Opere Fundamentale, în conditii exceptionale, pe deplin compatibile cu cele mai valoroase realizari asemanatoare pe plan european.

Îmi exprim speranta ca nu peste mult timp vor fi tiparite si celelalte patru volume din Istoria Românilor, astfel încât, în acest an, specialistii, dar si publicul larg, sa aiba la dispozitie o imagine globala si ampla privind evolutia poporului nostru din cele mai vechi timpuri si pâna în anul 1948, urmând ca viitoarele doua volume sa încheie aceasta opera de capatâi a Academiei Române.

Felicit cu toata caldura pe toti cei care au contribuit la realizarea acestor lucrari si în primul rând pe autorii si coordonatorii de volume. Folosesc acest prilej pentru a ura deplin succes Academiei Române în munca pe care o desfasoara pentru valorificarea si promovarea stiintei si culturii nationale, pentru cunoasterea si aprecierea lor în Europa si în lume. Sunt favorabil si voi sustine proiectul unui compendiu în limba engleza, cum s-a propus în doua volume, pentru ca, într-adevar este mai realist, pentru cunoasterea istoriei noastre, pentru ca, altminteri, dezinformarea este prezenta. E o datorie istorica a Academiei Române sa promoveze o asemenea lucrare.