|
Cea mai mare parte a revistei este consacrată manifestărilor prilejuite de
Ziua Națională a Academiei Române, prefațată de o
Ziua Institutului Franței. Ideea tutelară a acestor manifestări este, cum afirmă acad.
Eugen Simion, președintele Academiei Române, că o Academie nu este numai o societate savantă ci și un Parlament al înțelepților. Mai tânără decât Academia Franceză, înființată cu 371 ani în urmă, Academia Română a avut ca reper modelul cultural francez și primul membru de onoare străin a fost Edgar Quinet. De-a lungul timpului, relațiile dintre cele două academii sau amplificat și modelul cultural francez este încă unul viabil, pentru că, într-o lume care se globalizează pentru că „Franța postmodernă a rămas fidelă principiului său tradițional”.
Sunt publicate intervențiile avute de Gabriel de
Broglie, cancelarul Institutului Franței, acad. Dan
Berindei, Hélène Carrér d’Encrausse, acad. Aexandru
Zub, Basarab Nicolescu, membru de onoare al Academiei Române, ca și unele dintre mesajele primite cu acest prilej de Academia Română și scrisorile de felicitare transmise acad. Eugen Simion.
În paginile următoare sunt prezentate Darea de seamă pentru anii
2002-2006, prezentată de acad. Eugen Simion și scrisoarea adresată membrilor Academiei Române. Manifestările prilejuite de Ziua Națională a Academiei Române îndreptățesc afirmația făcută de acad. Eugen Simion, după care, la 140 de ani de la înființare acest panteon al culturii și științei românești, poate „să judece cu luciditate trecutul și să privească, fără complexe și cu aceiași luciditate viitorul”.
Intitulat „Discurs istoric și ego-istorie”, discursul de recepție al acad.
Alexandru Zub, președintele Secției de Științe Istorice și Arheologie, este un fel de pariu al istoricului aflat „sub vremi” și, conștient de această ipostază el „caută să-și obțină autonomia, dreptul de a emite un discurs personal cu viziunea sa despre lume și cu datele din examenul materiei”. Sub acest aspect, „ego-istoria îl ajută să-și obiectiveze propria situație”. Este publicat și răspunsul dat de acad.
Camil Mureșanu.
O secțiune importantă a acestui număr este consacrată lui
Nicolas Gergescu Roegen, economist și matematician de renume mondial, fondatorul teoriei „bioeconomiei”,
la împlinirea unui secol de la naștere. Studii substanțiale despre opera acestui „savant între savanți” semnează acad.
Aurel Iancu, acad. Viorel Barbu, acad. Radu
Voinea, prof. univ. Gheorghe Dolgu, prof. univ. dr. Gheorghe
Zaman, membru corespondent al Academiei Române, și Paul
Fudulu.
În paginile consacrate noii ediții academice a „Gramaticii limbii române” semnează
Gabriela Pană Dindelegan, membru corespondent al Academiei Române și dr.
Marina Rădulescu Sala.
Mai semnalăm articolele cu caracter aniversar:
- ”Academician Cornelia Bodea: un istoric al resurecției române”, de acad.
Alexandru Zub.
- „Academician Petru Solcanu la 75 de ani”, de acad.
Radu Miron și acad. Mitrofan Ciobanu
- „Mendel Haimovici, 100 de ani de la naștere”, de
Dorin Ieșan, membru corespondent al Academiei Române.
Acad. Ion Păun Otiman scrie despre primul număr al revistei
„Teme academice contemporane”, în timp ce prof. univ.
Teodor Dima, membru corespondent al Academiei Române, prezintă revista de teorie a culturii
„Ethos”, apărută la Iași între 1944-47. Acad.
Alexandru Surdu consacră studiul „Mircea Vulcănescu despre firea ființei” lucrării „Dimensiunea românească a existenței”.
Din cuprinsul acestui număr dublu mai semnalăm articolele:
- „De la descriere bibliografică la web semantic. Evoluții
izolate”, de Cornel Lepădatu;
- „Cultura și structura culturii în opera lui Constantin Rădulescu
Motru”, de Mircea Mâciu;
- „Despre mulțimea și singularitatea toponimelor”, de
Dimitrie I. Oancea;
- „Elemente pentru dezvoltarea durabilă a României”, de
Emilian M. Dobrescu
- „Constantin Brâncoveanu în orizontul culturii
muzicale”, de Vasile Tomescu.
Acestea și încă altele fac din acest număr al revistei unul interesant prin varietatea tematică și ținuta academică a tratării, reprezentativ pentru preocupările Academiei Române la al 140-lea an al existenței sale.
Ca de obicei, în ultimele pagini este prezentă „Cronica vieții
academice” realizată de Elena Solunca Moise.
|
