Nr. 8-9; august-septembrie, Anul XXI (250-251)

Primele pagini ale actualului număr al revistei sunt dedicate vizitei pe care Excelenţa Sa Dl. Karolos Papoulias, preşedintele Republicii Elene a făcut-o la Academia Română. În Aula Academiei Române, preşedintele Republicii Elene a adus un omagiu lui Eleftherios Venizelos la împlinirea a 75 de ani de la moarte, din care redăm: „Este pentru mine o onoare deosebită să mă adresez Dvs. la 75 de ani de la moartea lui Elephterios Venizelos, această personalitate politică născută pe meleagurile ţării mele; o personalitate care a avut legături, îndeosebi, cu politicienii români ai epocii sale şi a conlucrat cu ei eficient la configurarea şi stabilizarea peisajului politic din spaţiul balcanic.” În continuare, Constantin Iordan semnează articolul „Venizelos şi românii”.

În paginile următoare, acad. Dan Berindei prezintă „Codul civil de la 1864 în istoria modernă a României”, care „a contribuit la întărirea ideii de drept, dar mai ales la consolidarea şi grăbirea proceselor de modernizare, de înnoire a societăţii … Procesele de creştere şi dezvoltare, provocările cărora a trebuit să le facă faţă în mersul României, în epoca modernă şi contemporană, s-au desfăşurat în corelare şi sub impactul existenţei acestui cod de legi fundamental”. Prof. univ. dr. Mircea Duţu scrie despre „Noul Cod Civil între tradiţii şi modernitate”, subliniind că acest Cod este unul al integrării României în Uniunea Europeană, „al epocii mondializării şi societăţii postmoderne”. De aceea, „trebuie să privim cu maximă responsabilitate conţinutul şi reglementările sale, să le apreciem cu justă măsură şi în raport cu misiunea asumată şi tot în acelaşi spirit să-i arătăm calităţile şi să-i denunţăm defectele”.

La împlinirea a 50 de ani de la primul zbor al unui om în cosmos şi a 30 de ani de la primul zbor în cosmos al unui cosmonaut român a avut loc o sesiune omagială în deschiderea căreia acad. Ionel-Valentin Vlad, după evocarea unor momente istorice din odiseea spaţială a omului, afirmă că oamenii sunt mereu puşi în faţa întrebării: Cine suntem noi? După o enumerare a marilor întrebări care stau în faţa umanităţii contemporane, răspunsul este optimist: „Zborul în cosmos ne-ar putea da unele răspunsuri şi o perspectivă.” Acad. Gleb Drăgan consacră articolul „Paşi în cucerirea Cosmosului” lui Dumitru-Dorin Prunariu. Pe drumul „de la competiţie la cooperare internaţională”, Dumitru-Dorin Prunariu face o scurtă istorie a celor 50 de ani de cosmonautică pilotată pentru a reliefa învăţămintele ei, concluzionând: „Factorul uman este esenţial în această nouă eră tehnologică. Fără prezenţa omului în cosmos, zborurile cosmice şi explorarea spaţială vor fi private de o dimensiune importantă … Descoperirile, cultura, noi parteneriate şi cooperări cu drepturile aferente, sistemul de credinţă uman religios sau secular, care reprezintă o dimensiune importantă a omenirii, ideea migrării de pe Pământ, posibilitatea întâlnirii cu alte forme de viaţă în spaţiul cosmic, cu dezvoltarea unei noi identităţi colective a umanităţii, toate acestea vor căpăta noi dimensiuni şi valenţe şi vor afecta major gândirea umană. Ceea ce este inimaginabil astăzi poate deveni o necesitate în viitor.”

Sub genericul „Preocupări contemporane”, Cătălin Zamfir, membru corespondent al Academiei Române, semnează studiu „Evaluarea în ştiinţele sociale: o schimbare necesară de perspectivă”. Prima parte a studiului este consacrată caracterului preparadigmatic şi pluriparadigmatic al ştiinţelor sociale pentru ca în cea de a doua să fie prezentate consecinţele pe care aceste diferenţe specifice le poate avea asupra modului de evaluare al „produselor” din aceste discipline ştiinţifice. Concluzia este una singură: „Sistemul de evaluare a producţiei ştiinţifice şi a cercetătorilor în ştiinţe sociale trebuie construit pe alte principii decât cele actuale excesiv calchiate pe modelul ştiinţelor naturii/matematicii, prin natura lor universale.” La aceiaşi secţiune, acad. Victor Giurgiu face o serie de „Consideraţii asupra biodiversităţii pădurilor din România”, o pledoarie temeinic argumentată pentru o „cotitură spre o altă direcţie în silvicultura practică”. Şi o cuvenită precizare: „Înţelegem că necesara «cotitură» înseamnă, în primul rând, cunoaşterea profundă şi respectarea strictă a strategiei naturii, pentru biodiversitate în gestionarea pădurilor; în al doilea rând, înseamnă adoptarea şi punerea în aplicare a unui program naţional pentru ocrotirea/conservarea şi refacerea pădurilor, îndeosebi a biodiversităţii, fără de care viitorul acestora şi implicit al calităţii mediului rămâne incert.”

Ajungem la secţiunea „Opinii” unde acad. Alexandru Zub scrie despre „antisovietismul basarabean”, pe marginea volumului de studii şi documente a istoricului Alexandru Moraru „Basarabia antisovietică”. Cele 150 de documente „relevă, neîndoios, o rezistenţă românească la deznaţionalizarea promovată de regim şi la abuzurile săvârşite de potentaţii acestora la orice nivel”. În studiul „Naţiunile central şi est-europene în faţa alterităţii confesionale”, Florian Dumitru Soporan face o trecere în revistă a expresiilor identitare şi etatic din spaţiul interferenţelor în care trăiau comunităţi etnice structurate din primele secole ale Evului Mediu. Această trecere în revistă îl conduce pe autor la constatarea: „evul mediu nu este un timp al toleranţei, iar coexistenţa în proximitate a unor comunităţi diferite lingvistic şi confesional dă substanţă unei problematici căreia dezbaterea contemporană îi caută soluţii pertinente. Abordările propuse de oamenii politici, de prelaţii şi juriştii Evului Mediu se constituie în preliminarii pentru această dezbatere, contestabile sub raportul coerenţei şi validităţii, plasate de unii specialişti în zona geografiilor simbolice sau a miturilor naţionaliste, dar imposibil de ignorat de o restituire a trecutului «aşa cum a fost».” La aceiaşi secţiune, Ion Militaru semnează articolul „Tragedia culturii occidentale sau despre moartea religiei în filosofia lui Mircea Florian”.

În paginile următoare, acad. Alexandru Zub prezintă Institutul de Istorie „A. D. Xenopol”, Vasile Brînzănescu scrie despre Institutul de Matematică „Simion Stoilow” şi Oana Carp despre Comisia de Analiză termică şi calorimetrie la cea ce a 20-a aniversare.

În secţiunea „Evocări”, se pot citi studiile „Familia Caradja în istoria României” semnat de acad. Dan Berindei şi „Constantin Caradja în colecţiile Bibliotecii Academiei Române” de acad. Florin Filip, prezentate la simpozionul internaţional „Constantin Caradja, a European diplomat of Swedish descent” care s-a desfăşurat în Suedia. Tot sub acelaşi generic, Mihai Milca scrie despre „Marin Sorescu - scriitorul total, astăzi” pe marginea simpozionului dedicat poetului la împlinirea a 75 de ani de la naştere. La trecerea a două secole de la naşterea lui Franz Liszt, Vasile Tomescu îi consacră un articol omagial în care face un portret marelui compozitor: „Înzestrat cu o energie fenomenală, care i-a permis să asimileze şi să promoveze timp de decenii de-a lungul Europei un repertoriu caracteristic marilor epoci ale muzicii şi să creeze la rându-i la înălţimea acestora, Liszt cucereşte perpetuu, prin opera sa, publicul, interpreţii şi exegeţii artei sunetelor. Demersul universal în această direcţie înglobează şi contribuţii româneşti care merită să fie cât mai deplin cunoscute şi apreciate.”
Acad. Valeriu Cotea scrie despre acad. Viorel Barbu, preşedintele filialei din Iaşi a Academiei Române, la împlinirea a şapte decenii de viaţă şi peste patru de activitate ştiinţifică şi universitară. „Notorietatea didactică şi rezultatele din aria cercetării au impus pe profesorul Viorel Barbu în domeniul matematicii printr-o suită de 130 lucrări originale şi vreo zece cărţi de specialitate (monografii şi tratate) devenite opere de referinţă pe plan naţional şi internaţional. Aceste lucrări sunt folosite de peste 800 de matematicieni străini în vreo 1200 scrieri de profil. ”Cu referire specială la activitatea eseistică a acad. Viorel Barbu, acad. Alexandru Zub apreciază: „Asemenea texte nu se întâlnesc prea des în palmaresul matematicianului Viorel Barbu, dar ele dezvăluie un om de cultură sensibil la câmpul vast al cunoaşterii, la dialogul dintre ştiinţe şi arte, ca şi la nevoia continuă de sinteză metadisciplinară. Sunt «fulguraţii» ale unui spirit atent la miracolul existenţei umane şi gata la eforturi sistematice de regăsire a ordinii, din moment ce « natura este matematizabilă»”.

În revistă se mai pot citi şi scurte biografii ale personalităţilor care s-au stins din viaţă în aceste luni - Rosa del Conte (1907-2011), Constantin Ionete (1922-2011), membri de onoare ai Academiei Române şi acad. Constantin Ionescu Gulian (1914-2011).

Ultimele pagini ale revistei sunt dedicate cunoscutelor rubrici „Cronica vieţii academice” şi „Apariţii la Editura Academiei”.