COMUNICAT

În ziua de 17 aprilie, în aula Academiei Române, s-a desfasurat simpozionul consacrat comemorarii a 125 de ani de la nasterea prof. Negoita Danaila, membru de onoare al Academiei Române.

În cuvântul sau de deschidere, acad, Marius Iosifescu, vicepresedinte al Academiei Române, moderatorul lucrarilor, a caracterizat pe prof. Negoita Danaila ca pe fondatorul învatamântului superior de chimie industriala din România si un important precursor al industriei noastre chimice moderne. Ales ca membru corespondent al Academiei Române în anul 1936 si membru de onoare în 1939, Negoita Danaila a fost eliminat, împreuna cu alte mari personalitati, în anul 1948, pentru a fi repus în drepturi abia în anul 1990. Avem un exemplu caracteristic de penalizare a valorii profesionale pe motive politice…Azi nu ne mai ramâne decât sa restabilim adevarul si sa-l proclamam cu tarie. Cred ca în acest spirit trebuie sa vedem si manifestarea de astazi.

Prof. univ. Ecaterina Andronescu, ministrul Învatamântului si Cercetarii, l-a prezentat pe prof. Negoita Danaila ca primul decan al Facultatii de Chimie Industriala de la Politehnica din Bucuresti. Nascut în anul 1878, Negoita Danaila a absolvit Politehnica din Charlottenburg si a fost profesor si apoi decan al Facultatii de Chimie Industriala din Bucuresti. Considerat ca unul dintre întemeietorii învatamântului superior de chimie tehnica, s-a consacrat îndeosebi cercetarilor din domeniul chimiei organice aplicate, cu o atentie aparte produselor solului si subsolului, înfiintând o adevarata scoala unde s-au studiat si valorificat toate materiile prime din tara noastra – carbunii, petrolul, materialele de constructie, cercetate pe regiuni si straturi geologice. Dintre numeroasele lucrari elaborate singur sau în colaborare amintim: Studiu asupra marii industrii chimice anorganice franceze; Asupra utilizarii hidrocaburilor aromatice din fractiunile de petrol; Studiul chimico-tehnic al lignitilor românesti din judetele Dâmbovita, Muscel, Bacau; Sur le dosage volumetrique des hydrocarbures non satures a double liaison, aromatoques et satures, des fractions de petrole et de goudron. În încheiere, Doamna ministru Ecaterina Andronescu a spus: Profesorul Negoita  Danaila a fost, alaturi de marii profesori ai Scolii de Chimie Industrala, unul dintre marii dascali ai neamului nostru pe care l-a slujit cu credinta si daruire. Ei au urcat cu convingerea ca urcusul are sens. Cu gândurile încarcate de recunostinta pentru imensa mostenire ce ne-au lasat îl întelegem pe Cioran când spune ca “ne fascineaza doar cei care s-au nimicit încercând sa dea sens vietii lor”.

Prof. univ. dr. ing. Frumuzache Barca de la Universitatea “Politehnica” Bucuresti a evocat începuturile învatamântului românesc de inginerie chimica, cu anul1904, când s-a înfiintat, prin lege, catedra de chimie tehnologica de la Facultatea de Stiinte din Bucuresti, unde Negoita Danaila a fost profesor. În anii 1914-1920 s-a creat o sectie de chimie industriala la Universitatea din Bucuresti si, la putin timp, prof. Negoita Danaila s-a preocupat de organizarea cat catedrei, cât si de dotarea si organizarea institutului de cercetare, orientate spre satisfacerea necesitatilor noastre. Învatamântul întemeiat de prof. Negoita Danaila s-a dezvoltat pe 6 sectii specializate: electrochimie si metalurgie; Grasimi animale si vegetale; Industria lumânarilor si sapunurilor; Industria tabacariei; Explozivi, gaze de lupta si fibre textile; Industria petrolului si a carbunilor. Cu unele modificari, aceasta structura s-a pastrat aproape un secol Desi în 1921 s-a reînfiintat Scoala Politehnica din Bucuresti, prof. N. Danaila a condus sectia pe care a creat-o, pâna în 1938, când cele doua institutii fuzioneaza si apare Facultatea de Chimie Industriala, al carei prim decan a fost distinsul om de stiinta pâna în 1944, când s-a pensionat. Principiile de baza introduse de prof. N. Danaila în organizarea învatamântului si cercetarii de specialitate au fost: unitatea pregatirii inginerilor, chimistilor si cadrelor didactice; necesitatea dezvoltarii de centre de cercetare alaturi de catedrele din învatamânt; necesitatea colaborarii catedrelor cu unitatile productive si cu ministerele economice, astfel încât cercetarea universitara sa fie primul sustinator al acestora; necesitatea a 2 ani de pregatire de specialitate, a unei practici de specialitate de cel putin 3 luni si a unei lucrari de diploma care sa reuneasca probleme de cercetare si proiectare. Principiile sale au ramas si trebuie sa ramâna actuale.

Despre Perenitatea preocuparilor stiintifice ale profesorului Negoita Danaila a vorbit prof. Angela Lupu, pentru care a vorbi despre profesorul Negoita Danaila este un gest de curaj deoarece opera sa a fost atât de complexa si vasta, încât risti sa omiti ceva, ceva ce sigur este important. Întreaga  activitate a Profesorului a fost animata de crezul pe care l-a marturisit astfel: Pentru a putea contribui cu ceva la progresul general al stiintei universale, trebuie sa se înceapa prin a face stiinta nationala, care pe lânga partea ei de generala de esenta universala, mai are particularul, specificul national, care adeseori este deschizator de drumuri în stiinta ca si în arta. Prof. Negoita Danaila a înteles ca omul de stiinta, chimistul în special, nu se formeaza solitar si s-a înconjurat de numerosi colaboratori, ceea ce i-a permis sa abordeze o tematica vasta si diversa ce a cuprins toate domeniile chimiei, petrochimie, carbochimie, chimie analitica, medicamente, coloranti,  compusi macromoleculari. Ideile si orientarile aparusera dar trebuiau continuate. Tocmai aceasta necesitate a înteles-o profesorul Danaila si a dovedit-o prin întreaga sa activitate profesionala. Colaboratorii sai au devenit, la rându-le, creatori de noi specialitati în cadrul facultatilor de chimie. Dintre acestia s-au remarcat: prof. Ion Atanasiu, creatorul scolii de electrochimie, prof. Isac Blum, creatorul sectiei de carbuni si carbochimie, prof. Tudor Ionescu la tehnologie chimica, I.V. Nicolescu la cataliza…Magistrul nostru spunea: Un conducator stiintific este cel mult un dirijor de orchestra, mai putin însa un regizor. Reusita depinde de talentul executantilor sau al actorilor. Fireste, independenta cercetatorilor într-un colectiv trebuie sa fie mult mai mare decât al membrilor unei orchestre sau unei trupe de teatru. Rolul conducatorului stiintific, daca este vorba de o cercetare adevarata, este numai acela de coordonator. El este însa si un cercetator la rând cu ceilalti…Profesorul Negoita Danaila a înteles ca performanta industriala este imaginea directa a gradului de penetrare a progresului tehnico-stiintific în economia unei tari. Cu cât gradul de dezvoltare al stiintei si tehnologiei este mai ridicat incluzând cercetarea proprie, cu atât tara are o economie mai performanta si mai bine ancorata în economia mondiala. De aceea prof. Negoita Danaila este un precursor a ceea ce s-a realizat în domeniul cercetarii si învatamântului din domeniul chimiei si un exemplu demn de urmat pentru tinerii din zilele noastre în al caror suflet desi se produc transformari, vor constata în vremurile ce vin, ca fara chimie nu poate exista în tara noastra o economie reala si ca aceasta problema trebuie reevaluata în viitor. Iar noi, chimistii sa ne îndreptam cu  recunostinta catre înaintasii nostri si sa iubim chimia cel putin cât au iubit-o ei.

Prof. Ion Bolocan de la Universitatea Petrol-Gaze din Ploiesti, în comunicarea cu titlul Profesorul Negoita Danaila si industria petrolului din România  a ilustrat felul în care profesorul N. Danaila, pe parcursul a peste trei decenii de activitate a adus importante contributii la progresul cunoasterii în domeniul chimiei petrolului din tara noastra si, împreuna cu colaboratorii sai au desfasurat o adevarata activitate de pionierat si apostolat. Referindu-se la lucrarile scrise singur sau în colaborare, prof. Ion Bolocan le-a grupat astfel: studiul compozitiei chimice a titeiurilor românesti si metodelor de analiza a fractiunilor de petrol(14 lucrari); compozitia si obtinerea petrolurilor lampante(4 lucrari); obtinerea uleiurilor de transformator(2 lucrari); uleiuri lubrefiante(8 lucrari); oxidarea parafinei(3 lucrari); pacurile românesti(8 lucrari); cerurile de petrol(2 lucrari); fractiuni de petrol si explozivi folositi în armata(8 lucrari). Negoita Danaila a adus importante contributii si la organizarea industriei petrolului din tara noastra înca din anul 1937, când a fost presedintele unei comisii înfiintate pe lânga Banca Nationala a României, care evalua potentialul economic al industriei petrolului si al industriei chimice în anii premergatori celui de al doilea razboi mondial. Ca urmare a studiilor sale s-a tiparit, în conditii grafice deosebite, lucrarea “ Contributiuni la problema materiilor prime în România”. În raportul referitor la petrol, comisia a elaborat un adevarat program de valorificare a petrolului si gazelor din tara, referindu-se la:1) rezervele de hidrocarburi gazoase si lichide si problemele tehnico-economice privind aceste rezerve; 2) valorificarea industriala a hidrocarburilor lichide si gazoase; 3) obtinerea benzinei sintetice prin lichefierea carbunilor.

Ing. Liliana Muresan, nepoata profesorului Negoita Danaila a prezentat  Institutul de Chimie industriala ca o adevarata familie a cercetatorilor, o istorie afectiva a acestei scoli stiintifice, condusa de prof. Negoita Danaila; un institut care pâna 1928 a promovat 56 de ingineri chimisti industriali, diplomati care au intrat imediat în diverse institutii industriale particulare din tara unde au fost primiti cu bucurie si cotati ca buni specialisti; si 63 de studii si note originale. Într-adevar, o adevarata familie de specialisti, dar si cetateni care s-au implicat în viata cetatii, câta vreme aflam ca toti colaboratorii au facut front comun în timpul prigoanei evreilor, pentru ca prof. Isac Blum sa poata lucra în continuare si sa-si primeasca retributia cuvenita. În timpul prigoanei legionare, prof. Negoita Danaila a dat toti bani pe care îi avea  familiei unui inginer urmarit de camasile verzi. Verticalitatea morala a acestui distins savant si om s-a manifestat în timpul dictaturii legionare când, cu o politete rece i-a invitat pe “domnii studenti sau profesori” care venisera la curs în uniforma legionara sa mearga acasa si sa se schimbe. ”Asa cum eu vin la cursuri în costum si cu cravata si cu o tinuta îngrijita, mi se pare nefiresc sa apareti în camasa verde si uniforma nespecifica amfiteatrelor  universitare. Ce faceti în timpul Dvs. liber va priveste, dar la cursuri va cer respect.” Si , culmea, a fost ascultat. S-a mai amintit ca pe baza documentatiei întocmite de batrânul profesor pensionar, uitat apoi de toti, s-a înfiintat ICECHIM si Institutul National de Documentare Tehnica. Da, a fost uitat, dar nu de toti cei care l-au cunoscut si l-au apreciat. În Bucuresti nu exista o scoala care sa-i poarte numele, dar în satul sau natal, Bucesti, com. Ivesti jud. Galati, scoala ca si o strada din apropierea casei parintesti îi poarta  numele. De altfel, primarul comunei, Ionel Corpaci, viceprimarul, Costel Oprea, Gh. Popa, directorul Scolii si Gh. Fratita au trimis o emotionanta scrisoare de multumire.