La sediul Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi artă a fost lansat, în ziua de 27 aprilie 2002, partea a III (1878-1891) şi a IV-a (1886-1889) a volumului V, Oratorie din seria de Opere a lui Mihail Kogălniceanu, îngrijit de Georgeta Penelea Filitti.

În alocuţiunea de deschidere, acad. Eugen Simion, preşedintele Academiei Române, a subliniat că această apariţie editorială, datorată doamnei Georgeta Penelea Filitti, reia seria începută încă înainte de 1989 şi va fi continuată cu alte două volume în colecţia „Opere Fundamentale”. „Actuala ediţie este făcută într-un mod aproape desăvârşit” şi felicitând distinsa specialistă i-a dorit să aibă puterea de a continua tradiţia editării operelor esenţiale ale culturii noastre. 

Acad. Dan Berindei a mărturisit că a redescoperit pe Kogălniceanu ca senator, cu o prezenţă extraordinară şi acest volum este unul cu valoare testamentară, ştiut fiind că s-a stins din viaţă în 1891. Discursurile îl prezintă pe Kogălniceanu prezent în tot ce interesa treburile statului - se ocupă de situaţia Dobrogei, de armată, de starea ţăranului, de alegeri, de regulamentul camerei, până şi de restaurarea monumentelor istorice. În toate se dezvăluie un remarcabil orator, ale cărui expuneri erau impregnate de istorie şi de amintiri. În acest ton, preşedintele Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a sugerat editarea unui volum cu discursurile lui Ion Brătianu, Titu Maiorescu sau Lascrăr Catargiu. Cât despre acest volum, acad. Dan Berindei a apreciat că „a făcut o operă de însemnătate naţională, pentru care trebuie să-i fim recunoscători”.

Georgeta Penelea Filitti a evocat, în intervenţia sa, începuturile acestei munci, mărturisind-şi deschis admiraţia pentru Mihail Kogălniceanu. Depănând amintiri şi mulţumind celor care i-au fost alături, distinsa cercetătoare a încheiat răspunzând la întrebarea: cui slujeşte astăzi o ediţie Mihail Kogălniceanu, mai ales un volum de oratorie? În primul rând, oamenilor politici pentru care este aproape un Vadae Mecum pentru fiecare dintre ei, oratoria lui Kogălniceanu fiind impecabilă, pentru că „istoria se repetă, relaţiile sunt cam aceleaşi, criticele, detractările, apărarea pătimaşă, toate se repetă”. „Noi avem datoria să continuăm să scoatem ediţii, fiindcă ele trebuie să existe”.