Din tara
  Din strainatate

 
  Editura Academiei
  Biblioteca Academiei

 
 

În amfiteatrul Ion Heliade Rădulescu al Bibliotecii Academiei Române s-a desfășurat, în ziua de 10 iunie 2004, o sesiune științifică dedicată împlinirii a o sută de ani de la nașterea acad. Dan Giușcă (1904 - 1988) și a prof. Ștefan Ghika-Budești (1904 - 1959), membru corespondent al Academiei Române, organizată de Secția de Științe Geonomice a Academiei Române.

În deschidere, acad. Mircea Săndulescu, președintele Secției, moderatorul lucrărilor, a subliniat importanța cercetărilor celor doi oameni de știință, amintind că anul 1904 a fost unul în care s-au născut și alți trei mari geologi români - Emilia Saulea, membru de onoare al Academiei Române, prof. Mircea Ilie și dr. Nicolae Ghelasie.

Acad. Dan Rădulescu a evocat personalitatea acad. Dan Giușcă, discipol acad. Ludovic Mrazec, care datorită căruia, după susținerea doctoratului, a primit o bursă de studii în Elveția și, apoi în Germania. La întoarcerea în țară, în 1931, Dan Giușcă și-a continuat activitatea didactică la Universitatea din București și pe aceea de cercetător la Institutul Geologic, unde se dedică, în special cercetărilor terenurilor magmatice și metamorfice. „Devenit de departe, cel mai experimentat petrograf al rocilor magmatice din țară, își extinde cercetările și asupra masivelor granitice vechi din Carpații Meridionali unde, singur sau în colaborare, studiază corpurile din Retezat, Buta, Suița, Tismana”. Tot acad. Dan Giușcă este cel care a contribuit la dezvoltarea cercetărilor de geochimie în țara noastră, de mineralogie. Pentru valoarea cercetărilor sale a fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1963 și membru titular în 1974. Și-a susținut discursul de recepție în anul 1975 cu tema „Experimentul în petrografie”. „Opera lui Dan Giușcă este constituită din ceea ce a scris și ceea ce a comunicat”. Este autorul a peste 130 de lucrări, studii și articole dintre care amintim doar: „Cristalochimia silicaților simpli cu scandiu și pământuri are”, „Evoluția vulcanismului în regiunea Baia Mare”, „Le masssif eruptif de Vlădeasa”. Toate operele sale rămân în actualitate încă mult timp, dar ca „excepțional dăruitor de cunoștințe” rămâne „numai în conștiința contemporanilor săi” și este o datorie a-i face „totdeauna cunoscută întreaga personalitate”.

Prof. Nicolae Anastasiu, membru corespondent al Academiei Române, l-a evocat pe acad. Dan Giușcă, așa cum l-a cunoscut, ca student „un profesor de elită, un cercetător înzestrat cu har, un om de excepție prin bunătatea sa cuprinzătoare”. Rememorând studenției, când Profesorul care a format atâtea generații de geologi, prof. Nicolae Anastasiu a reliefat faptul că, Maestrul a fost „întotdeauna o lecție deschisă spre știință și omenie”. „Ne-a lăsat o inestimabilă moștenire care ține de metodă și stil, de ținută universitară, de profil moral și estetic; ne-a lăsat alături de concepte, un limbaj și o deschidere spre dialogul cu geologii de pretutindeni; ne-a lăsat mândria de a fi geologi și înclinarea spre cercetare...Cerințele sale erau mari, exigența înaltă, dar și dăruirea pentru a-ți fi util era nelimitată”. 

În comunicarea prezentată de acad. Radu Dimitrescu și prof. Mircea Florea a fost înfățișat pe larg activitatea lui Ștefan Ghika-Budești (1904 - 1959) ca petrograf și geotehnician. După terminarea studiilor superioare, Ștefan Ghika-Budești a fost profesor suplinitor la Institutul Politehnic din București și profesor titular la Institutul Politehnic din Timișoara și La Institutul de Petrol, Gaze și Geologie din București. Rezultatele cercetărilor întreprinse în peste trei decenii de activitate au fost publicate în numeroase lucrări despre structura Carpaților Meridionali, a Depresiunii Loviștea și a Munților Rodnei dintre care menționăm: „Etudes geologiques dans M Lotrului”, „Geofizica și geochimia în formarea scoarței”, „Recherches petrigraphiques etre geologiques entre Parâng et Negoi”.

Au participat membri ai Academiei Române, numeroși cercetători și specialiști într-un gest de cuvenit omagiu adus celor care, plecați dintre noi, au rămas ca repere de conduită științifică și umană.