„Religiile şi cultura europeană”, tema celei de a  treia ediţii a Seminarului Internaţional „Penser l’Europe”, organizat de Academia Română, Ministerul Culturii şi Cultelor, Institutul Francez pentru Relaţii Internaţionale (IFRI)şi Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, desfăşurat în zilele de 16-18 septembrie, a apărut, cum mărturisea acad. Eugen Simion, într-o discuţie cu Thierry de Montbrial.

Ritmul şi amploarea schimbărilor din lumea contemporană, care aproape  întrec puterea de percepţie a omului, pun acut întrebarea: Ce relaţie poate exista între Europa pe care o construim şi religiile existente în spaţiul ei? Dar, mai înainte ce sensuri are azi conceptul de cultură? Pornind de la sensul larg - cultura ca mod de viaţă - şi cel restrâns -cultura ca artă şi ştiinţă - , acad. Eugen Simion a detaşat mai multe semnificaţii, nuanţe, certitudini şi incertitudini. Cum se ştie, rădăcinile culturii europene sunt iudeo-creştine şi greco-latine, ceea ce a făcut, ca între religie şi cultură să apară şi evolueze relaţii speciale şi „nu există motive să renunţăm la ele, pentru că dacă am renunţa, ar trebui să renunţăm la modul nostru de a fi în lume, la civilizaţia şi cultura noastră.” În acelaşi timp, cultura europeană „centrul lumii spirituale”, este şi unul ”iradiant, permisiv şi, totodată, donator”.

„Despre România se poate spune că, din punct de vedere geografic, istoric şi spiritual, este o Europă în miniatură” se subliniază în mesajul transmis de Adrian Năstase, primul ministru al României, citi de consilierul Corina Coman. România, un spaţiu de convieţuire paşnică a mai multor etnii şi culte „şi-a manifestat, consecvent deschiderea pentru dialogul interetnic şi interreligios.” Amintind de vizita Sanctităţii Sale, Papa Ioan Paul al II-lea la Bucureşti şi de aceea a Prea Fericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Vatican, de alte numeroase întâlniri bilaterale şi manifestări culturale, se subliniază că „procesul de unificare europeană, care vizează, în mare măsură o unificare economică, va fi deplin în condiţiile în care se va realiza şi o îmbogăţire spirituală europeană.”

Identitatea europeană are nevoie şi de o „legitimitate spiritual-morală, care să fie compatibilă cu aspiraţiile unui proiect politic de anvergură.”a accentuat Thierry de Montbrial, reliefând importanţa temei din perspectiva construirii Uniunii Europene, atunci când semnificaţiile  termenului nu sunt îndeajuns de clarificate în complexitatea lui. Unitatea Europeană va fi, în principal,  o unitate politică şi cultura o formă de organizare. Principiile sunt simple, formulate cu claritate, însă realitatea este de o mare complexitate şi de aceea suntem confruntaţi cu probleme dificile, pe care trebuie să le cercetăm cu atenţie. În condiţiile în care var adera la Uniunea Europeană mai multe state,  e necesar  ca locul religiilor în cultură să fie analizat cu rigoare, cu utile nuanţări şi să fie definit conceptul de europenitate. Pentru toate acestea, problema relaţiilor dintre cultură şi religii, ţinând seama şi de aspectele ştiinţifice, economice şi politice, este una fundamentală şi dezbaterea ei la Academia Română este benefică, deoarece „România este în inima Europei”. Ideea că România este „o Europă în miniatură” a fost reluată şi dezvoltată de acad. Răzvan Theodorescu, ministrul Culturii şi Cultelor, situată între dimensiunile euro-atlantice şi euro-mediteraniană. România ca ţară balcanică are o construcţie bipolară, foarte interesantă, unde a fost şi sunt mai multe confesiuni, s-a creat o forma mentis deschisă, foarte interesantă pentru actuala şi viitoarea condiţie europeană.

• Creştinismul în Europa (moderator - acad. Eugen Simion şi Thierry de Montbrial)
• Coexistenţa şi interacţiunea religiilor în spaţiul cultural european (moderator -  Sylvester Vizi)
• Graniţele Europei (moderator - Jacques de Decker) 
• Aria de cercetare europeană, ştiinţa şi exodul de specialişti (moderator - acad. Maya Simionescu)

Întreaga dezbatere, în care au fost exprimate şi susţinute diferite puncte de vedere, uneori contradictorii, s-a desfăşurat sub semnul supremei reguli morale formulate de Kant: să consideri pe semenul tău întotdeauna ca scop în sine şi niciodată ca mijloc.