În ziua de 10 decembrie, în aula Academiei Române, s-a desfăşurat o sesiune ştiinţifică, organizată de Secţia de Ştiinţe Matematice a Academiei Române şi dedicată unor nume de prestigiu din istoria matematicii româneşti: Traian Lalescu, la 125 de ani de la naştere; Simion Stoilow, la 129 de ani de la naştere, Constantin Drâmbă la un secol de la naştere.

În deschiderea lucrărilor, acad. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, salutând participanţii, şi-a mărturisit respectul deosebit pentru matematică, “pentru că este, probabil, singurul, sau aproape singurul, domeniu în care nu se poate trişa, în care impostura nu poate să-şi facă loc. Matematică nu poate face oricine, matematică nu poate face decât cineva care este pregătit sufleteşte şi mental pentru această disciplină”. În continuare, preşedintele Academiei Române a spus că “matematica românească “dacă nu este pe primul loc în privinţa numărului de lucrări publicate în revistele internaţionale, este pe primul loc în evaluarea impactului.”

Acad. Romulus Cristescu, preşedintele Secţiei de Ştiinţe Matematice, moderatorul lucrărilor, a făcut o prezentare a celor trei matematicieni omagiaţi.

Traian Lalescu (1882-1929) a absolvit Facultatea de ştiinţe a Universităţii din Bucureşti şi, în 1908, şi-a dat doctoratul, la Universitatea din Paris, cu o teză despre ecuaţia lui Voltera. În 1919 a obţinut diploma de doctor la Şcoala superioară de electricitate la Paris. Între 1909-1929 a predat la Facultatea de ştiinţe din Bucureşti, predând cursuri de analiză matematică, mecanică raţională, algebră superioară, teoria numerelor. În 1921 a înfiinţat “Revista de matematică din Timişoara. Şi-a înscris numele în istoria matematicii româneşti prin contribuţii esenţiale în teoria ecuaţiilor integrale, teoria numerelor, geometrie analitică. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române în anul 1991. Au urmat comunicările susţinute de acad. Solomon Marcus – “O culme a culturii româneşti” –, Daniel Dăianu, membru corespondent al Academiei Române, (citită de prof. univ. George Virgil Stoenescu) – “Raportul lui Traian Lalescu asupra proiectului de buget pe anul 1925” şi de Şerban Strătilă – “Activitatea matematică şi educaţională a lui Traian Lalescu”. Cu acest prilej, la editura “Curtea veche” a apărut volumul “Traian Lalescu – un nume peste ani”, îngrijit de Smaranda Ecaterina Lalescu, şi fost emisă o medalie jubiliară.

Simion Stoilow (1887-1961) a studiat la Universitatea din Paris, unde şi-a luat licenţa în 1910 şi doctoratul în 1916. În decursul timpului, a predat cursuri la universităţile din Iaşi, Bucureşti, Cernăuţi. A îndeplinit o serie de funcţii de stat, între care fost ambasador al României în Franţa (1948-1951). Membru corespondent al Academiei Române din 1936, Simion Stoilow a fost ales membru titular în 1945, apoi preşedinte al Secţiei de ştiinţe matematice, fizice şi chimice (1948-1955) şi al Secţiei de ştiinţe matematice şi fizice (1955-1961). Între 1949-1954, Simion Stoilow a fost director adjunct al Institutului de matematică, după care, până la sfârşitul vieţii a fost director al acestui institut care azi îi poartă numele. Prin contribuţiile sale ştiinţifice este considerat, cum apreciază acad. Romulus Cristescu, creatorul şcolii româneşti de analiză complexă. În comunicarea sa, Cabiria Andreian Cazacu, membru de onoare al Academiei Române, a vorbit despre Simion Stoilow, ca întemeietor al teoriei topologice a funcţiilor analitice. Gheorghe Gussi a rememorat momente din viaţa acad. Simion Stoilow “în mijlocul unor vremuri tragice”.

Matematician şi astronom, Constantin Drâmbă (1907-1997) şi-a obţinut licenţa în matematică la Universitatea din Bucureşti în 1929 şi, în 1940 a obţinut titlul de doctor la Universitatea din Paris cu o teză despre singularităţile reale sau imaginare în problema celor trei corpuri. Din 1929 a lucrat la Observatorul astronomic din Bucureşti, unde din 1963 până în 1973 a fost director. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1963 şi membru titular în anul 1990, susţinându-şi discursul de recepţie în 1992 cu tema “Astronomul Gheorghe Demetrescu”. Dintre contribuţiile sale, acad. Romulus Cristescu le-a menţionat pe cele din teoria ecuaţiilor diferenţiale şi din mecanica cerească. Activitatea lui Constantin Drâmbă ca matematician şi astronom a fost prezentată pe larg de Ieronim Mihăilă iar contribuţiile sale în domeniul mecanicii cereşti au fost înfăţişate de Magda Stavinschi şi Vasile Mioc.