Michael Klein

„România are mai multă influență în peisajul științific internațional decât ar sugera mărimea țării”

Michael Klein este chimist, fizician, profesor de științe, director al Institute for Computational Molecular Science și decan al College of Science and Technology din cadrul Temple University, Philadelphia, SUA. De asemenea este Laura H. Carnell Professor of Science și Hepburn Professor of Physical Science, Center for Molecular Modeling, University of Pennsylvania. Domeniile sale de cercetare includ chimie computațională, mecanică statistică, reacții intermoleculare, modelarea fazelor condensate și a sistemelor biofizice. A primit mai multe distincții printre care Premiul Aneesur Rahman (1999), cea mai înaltă distincție acordată de American Physical Society. A publicat peste 640 de articole științifice și a editat patru cărți.

Profesorul Klein este un prieten al științei și al cercetătorilor români, fie că aceștia lucrează în țară sau în străinătate. Cu ocazia ediției 2016 a Simpozionului „Cristofor I. Simionescu”, prof. Klein a venit pentru a șaptea oară în România. Prezența domniei sale la București și Iași este o nouă dovadă a continuării „tradiției de a face știință de calitate”, după cum ne-a precizat într-un interviu realizat în cadrul Biroului de Presă al Academiei Române (Foto).

Prof. Michael Klein: România științifică este cunoscută și foarte bine reprezentată în Statele Unite ale Americii. Fie că ne referim la matematică sau la chimie, discipline extrem de bine dezvoltate aici. De exemplu, Departamentul de matematică al Universității mele este condus de matematiciana Irina Mitrea. Ideea de a participa la manifestările științifice din România a venit în urma discuțiilor cu Virgil Percec - astfel, am putea beneficia de tradiția îndelungată în ceea ce privește știința macromoleculară. Prima dată am venit acum 20 de ani și apoi vizitele noastre s-au înmulțit.

Cătălin Mosoia: Cum de ați ales să fiți prezent și anul acesta la Simpozionul dedicat profesorului Cristofor Simionescu?

Prof. Michael Klein: Noi, ca oameni de știință, avem de ales să participăm, în medie, la una din 200 de conferințe - am ales Simpozionul „Cristofor I. Simionescu”, atât pe baza tradiției științifice care ne apropie, cât și pentru a marca aniversarea celor 150 de ani de la înființarea Academiei Române. Și pentru că am ajuns cu discuția în acest punct, să amintesc faptul că instituția similară din SUA, The National Academy of Science, a fost înființată cu numai trei ani mai devreme decât Academia Română, astfel că decizia de a veni aici a fost fără echivoc.

C. M.: Cine este modelul dumneavoastră de personalitate științifică?

Prof. Michael Klein: Eroul meu este George Emil Palade, membru de onoare al Academiei Române, care a dezvoltat trei cariere strălucite în America, la Universitatea Rockefeller, la Universitatea Yale și apoi la Universitatea din San Diego, iar în acest timp a câștigat și un Premiu Nobel. România are mai multă influență în peisajul științific internațional decât ar sugera mărimea țării.

Sistemul de învățământ românesc continuă să producă personalități științifice în devenire, consideră prof. Klein. De egală importanță sunt și dotările din institutele sau centrele de cercetare. În acest sens, unele laboratoare dețin deja echipamente performante de ultimă generație, iar altele fac pași serioși în această direcție:

Prof. Michael Klein: Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” din Iași îmi este cel mai familiar. Aici, standardul tehnic este la cote înalte, laboratorul este foarte bine echipat și continuă să atragă tineri cercetători de excepție. Ei au reușit să mențină ștacheta foarte ridicată. Cu toate acestea, sunt îngrijorat și mă preocupă ceea ce se va întâmpla peste zece ani. Tendința tinerilor de a pleca în străinătate este puternică, astfel ca una din problemele esențiale rezidă în cum vor fi ei convinși să revină și să-și continue cercetările în laboratoarele din țară.

C. M.: Prelegerea pe care ați susținut-o în Aula Academiei Române a avut în centrul atenției apa. Cum de v-ați hotărât să cercetați molecula de apă?

Prof. Michael Klein: Viața depinde de apă. Apoi, apa este o caracteristică unică a planetei noastre. Misiunile spațiale care își propun să caute alte forme de viață în Univers au ca obiectiv identificarea unei planete a cărei temperatură nu depășește valorile care întrețin viața, așa cum o cunoaștem noi. Totul are și trebuie să aibă legătură cu apa. Dacă derulăm timpul înapoi trebuie să spun că am devenit interesat de utilizarea computerului în modelarea fenomenului natural. La început, modelarea grupurilor de atomi s-a făcut cu discuri și apoi cu sfere. Următorul pas era concentrarea atenției asupra moleculelor și apei - de ce să nu fie molecula de apă prima moleculă care ar trebui studiată? Această situație coincide cu tot ceea ce înseamnă cariera mea. Computerele au evoluat destul de rapid în anii 1970, astfel că am reușit să modelăm ce ne-am propus, molecula de apă.

C. M.: Păstrând perspectiva istorică, ați precizat că anul 1933 a marcat nașterea publicației Journal of Chemical Physics, dar și a simulării moleculare. Când ați citit primul articol din această prestigioasă revistă științifică?

Prof. Michael Klein: În calitate de student la chimie, spre sfârșitul anilor 1950, trebuia să facem și cercetare. M-am dus la profesorul care conducea departamentul și i-am spus că aș dori să mă ocup de teorie - el mi-a răspuns: <Klein, chimiștii poartă halate de laborator albe! Du-te la bibliotecă și citește!> Am luat imediat un număr din Journal of Chemical Physics și, rapid, am găsit un articol în care se preciza că ne putem gândi la structură, ioni și toate celelalte noțiuni care mi-au devenit pe loc extrem de dragi. A fost o dragoste care s-a întins pe o perioada de câteva zeci de ani.

Mai multe amănunte despre activitatea științifică a prof. Michael Klein sunt disponibile aici.


Notă:

Interviul cu prof. Michael Klein a avut loc marți, 31 mai 2016, la Academia Română, cu ocazia Simpozionului internațional „Cristofor I. Simionescu”.

copyright © Academia Română 2006

copyright © Academia Română 2006